MANAGEMENTUL CALITATII  ISO

 

 

 

1.1               Calitatea, noţiune concretă complexă, dinamică.

 

Notiunea de calitate a produselor şi problemele legate de realizarea acesteia i-au preocupat pe oameni cu mult timp īn urmă. Dupa unii autori, cuvāntul “calitate” sau “qualitas” işi are originea īn latinescul “qualis” care are īnţelesul de fel de a fi.

Literatura de specialitate furnizează un numar considerabil de definiţii date conceptului de calitate. Dupa unii specialişti, calitatea produselor este considerată satisfacerea unei necesităţi; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu caietele de sarcini; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un cost mai mic pentru o utilizare dată.

Īn activitatea practică, pentru definirea calităţii se utilizeaza o serie de termeni ca, de exemplu:

-calitatea proiectată (calitatea concepţiei) reprezintă măsura īn care produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire, la fabricatia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic;

-calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata de procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire si control, manopera, etc.

-calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de furnizor.

Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produsului a evoluat si s-a diversificat, vorbindu-se despre:

-“calitatea potentiala” , reprezentand calitatea produsului dupa proiectare, inainte de asimilarea lui in fabricatie;

-“caliatea partiala” , reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea ceruta;

-“calitatea realizata”, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul liniei de productie.

-“calitatea asigurata” , calitatea care rezulta pe baza unui program unitar cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si actiune corectiva)

-“calitatea totala” , in care se integreaza gradul de utilitate, economicitate, estetica, etc.

Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.

Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse sau servicii care:

1). Sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit

2). Sa satisfaca asteptarile clientului

3). Sa se conformeze standardelor si specificatiilor

4). Sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii

5). Sa fie disponibile la un pret competitiv

6). Sa fie furnizate la un cost care aduce profit

 

Intregul profit al factorilor care afecteaza calitatea serviciilor si produselor ( factori tehnici, administrativi si umani ) trebuie orientat spre reducerea, eliminarea si cel mai important, prevenirea deficientelor de calitate.

Pentru a obtine maximul de eficacitate si pentru a satisface asteptarile cumparatorului, este esential ca sistemul de conducere a calitatii sa fie adecvat tipului activitatii si produsului sau serviciului oferit.

Un sistem de conducere a calitatii are doua aspecte interdependente si anume:

1). Nevoile si interesele companiei respectiv atingerea si mentinerea calitatii dorite la un cost optim

2). Nevoile si asteptarile cumparatorului; pentru cumparator exista o nevoie de incredere in posibilitatea firmei de a furniza calitatea dorita.

Calitatea produsului se realizeaza in procesul de productie insa se constata in procesul de consumare a acestora. De aceea se impune evidenţierea deosebirilor dintre calitatea producţiei şi calitatea produselor.

 

Productia moderna si calitatea

 

       

 

             CALITATE

            Pe masura dezvoltarii productiei industriale, notiunea de calitate a cunoscut diverse acceptiuni si formulari inscrise pe o linie de evolutie continua.

            Juran defineste calitatea drept “gradul de utilizare” sau “aptitudinea la utilizare”, Crosby considera calitatea drept “conformitatea cu cerintele”, Falcon H., Niculescu D., Baron T., Gheorghiu A. si altii definesc calitatea in formulari apropiate. Din toate aceste definitii se poate extrage una clara, simpla si care exprima esenta tuturor: calitatea este masura, gradul in care un produs, prin totalitatea caracteristicilor sale tehnice, economice, sociale si de disponibilitate satisface nevoia pentru care a fost creat. Definitia nu inchide discutia privind notiunea de calitate, concept deschis, care va dobandi valente noi in conditiile progresului tehnic neintrerupt. Dar oricare vor fi viitoarele sale definitii nu trebuie uitat ca, acest concept, calitatea produselor, este o cucerire a secolului XX.

 

 

                 Conceptele moderne de calitate a productiei

 

            Produsul este rezultatul unei activitati umane, materializata intr-un lucru care poseda o valoare de intrebuintare. Valoarea de intrebuintare a unui produs isi gaseste utilitatea prin serviciile pe care este in masura sa le aduca. Deci, produsul este un suport de servicii.

            Conceptul de produs capata sensuri noi ca urmare a progresului tehnic general si deriva din directiile de evolutie a fenomenului productiei industriale, marcata de revolutia stiintifica si tehnica contemporana. Astfel, de la rezultatul activitatii unui producator singular, patronul unui atelier, produsul a ajuns sa fie realizat in procese industriale compleze, caracterizate prin productii de masa; produsul este inghitit de colectivitatile de produse, respectiv loturile de priduse. Notiunea de calitate urmeaza acelasi drum. Daca in epoca noastra nimeni nu mai produce un produs, ci colectivitati de produse, nici calitatea nu se mai judeca prin prisma unitatii de produs ci, in special, prin considerarea caracteristicilor loturilor de produse de acelasi tip, furnizate de un anumit proces de productie, care in mod necesar conduce la conceptul de calitate a productiei. Acest fenomen care a avut loc in conditiile revolutiei stiintifice si tehnice actuale constituie un salt, cu implicatii deosebite in campul activitatilor legate de calitatea produselor si controlul calitatii produselor.

            In activitatea practica se va intalni, in mod firesc, unitatea de produs si lotul de produse. Aceste doua concepte ajuta la intelegerea a doi factori importanti de care depinde calitatea produselor in contextul productiei industriale moderne:

-          Modelul specificat al produsului (specificatiile tehnice si de calitate ale produsului) si ca urmare calitatea unitatii de produs, judecata in raport cu propriul sau model specificat si care poate fi materializata printr-un standard sau norma interna.

-          Conformitatea fata de modelul specificat, respectiv gradul in care se regaseste calitatea modelului specificat in calitatea colectivitatii de produse realizate si ca urmare notiunea de calitate a lotului de produse, masurata printr-un indicator ce exprima proportia de noncalitate in lot.

 

Caracteristici de calitate

 

            Calitatea unui produs se manifesta printr-o gama de insuairi si proprietati. Proprietatea este calitatea in expresia ei exterioara, asa fel incat se poate ajunge sa se cunoasca nivelul calitatii unui produs, dupa felul in care se manifesta aceasta prin proprietatile sale. Calitatea este o determinare a produsului, o valoare interioara, proprie acestuia. Calitatea se nasta o data cu produsul si nu se adauga dupa fabricatie, aplicandu-se ca un “furnir” pe o suprafata nefinisata. De aceea, pentru a stabili o masura a calitatii se recurge la masurarea caracteristicilor care materializeaza diversele aspecte ale calitatii produsului. Calitatea nu este ceva dincolo de masurabil. In epoca noastra, industria masoara calitatea produselor. Astfel, o hartie de ambalaj destinata confectionarii sacilor de hartie nu se poate caracteriza decat daca se cunosc cel putin trei caracteristici de baza: rezistenta la sfasiere, rezistenta la plesinire si alungirea transversala. Numai ansamblul valorilor acestor caracteristici poate sa determine calitatea hartiei de saci. De aceea, una din caile de acces la cunoasterea calitatii unui produs consta in identificarea totalitatii caracteristicilor care, in final, conduc la satisfacerea trebuintei pentru care a fost realizat.

            Calitatea produselor reprezinta o sinteaza a unui numar mare de caracteristici, care au fost clasificate dupa natura lor in caracteristici functionale (respectiv tehnice si economice), psihosenzoriale si de disponibilitate. Caracterosticile de calitate nu se nasc, ele rezulta din functiile obiectului cercetat, din utilitatea lui si se refera deci la un scop si la o destinatie.

 

                        Caracteristici functionale

            Sunt caracteristici legate direct de utilizarea produsului, ca imprimabilitatea, la hartia de scris tipar, lucrul mecanic la hartia pentru saci si posibilitatea de modulare, la o biblioteca. Caracteristicile functionale sunt de doua feluri: tehnice, legate direct de natura produselor sau partilor componente ale acestora, precum rezistenta la rupere a hartiei de ziar si economice, ingloband costul si cheltuielile postproductive.

            Caracteristicile tehnice joaca un rol direct, determinant asupra functionalitatii produsului. Se poate mari viteza de tiparire a unui ziar intr-o masina rotativa de tipar numai daca se mareste rezistenta la rupere longitudinala a hartiei de ziar. Dar o hartie cu caracteristici superioare presupune o tehnologie si un utilaj de un nivel tehnic mai avansat. La fel si o masina rotativa cu o viteza mare de lucru presupune motoare, sincronizari, automatizari, deci cerinte de proiectare si constructie pretentioase. Aici se oglindeste legatura directa dintre calitate si nivelul tehnic al produselor.

            Caracteristicile tehnice sunt de o diversitate mare, ceea ce permite clasificarea lor, urmand mersul procesului tehnologic: materii prime, instalatii, produse finite. Fiecare din aceste categorii poate fi privita ca un scop bine definit; de calitatea primelor doua depinde in buna parte calitatea produselor finite. Dar cerintele tehnice de nivel superior nu pot fi realizate fara un anume efort economic. Intre aceste feluri de caracteristici, tehnice si economice, exista o relatie de dependenta, intrucat imbunatatirea caracteristicilor tehnice determina eforturi economice corespunzatoare, respectiv modificarea caracteristicilor economice. Dependenta nu este totala, deoarece exista cazuri cand anumite caracterisitic tehnice nu se reflecta in caracteristici economice, fapt care nu permite totdeauna sa se estimeze calitatea produselor pe baza caracteristicilor economice.

                       

                        Caracteristici psihosenzoriale si sociale

 

            Sunt caracteristici care se refera la aspecte determinate de stil, modernitate, aspect, linia exterioara, estetica produselor, mod de prezentare, finisare si ambalare, la aspecte subiective, de ordin emotional, determinate de gustul consumatorului, moda, aspect placut, eleganta culorilor, nuantelor, a formelor si a desenelor, la ascpecte organoleptice legate de gust, miros, tuseu precum si la aspecte care apar la utilizare, ca zgomot, comoditate, confort, usurinta la manipulare. Datorita progresului tehnic si tendintei de satisfacere superioara a necesitatilor societatii, ponderea acestui tip de caracteristici a crescut in mod considerabil in aprecierea calitatii produselor.

            Caracteristicile functionale si psihosenzoriale constituie manifestarea capacitatii intrinsece a produselor si se cuprind frecvent sub denumirea globala de caracterisitic tehnico-economice, de aici si notiunea frecvent intalnita de calitate tehnica.

 

 

 

 

 

                        Caracteristici de disponibilitate

 

            Se intelege prin acest termen, posibilitatea ca un produs sa poata fi folosit, satisfacand pretentiile si trebuintele posesorului sau; pentru ca un produs sa fie “disponibil” este necesar sa indeplineasca conditii de fiabilitate si mentenabilitate.

            Fiabilitatea este probabilitatea ca in produs oarecare sa indeplineasca, la un moment dat, serviciul pentru care a fost fabricat in conditii de exploatare normale. Mentenabilitatea este probabilitatea ca produsele defecte sa fie remediate intr-un interval de timp cat mai redus. Fiabilitatea si mentenabilitatea sunt caracteristici care exprima capacitatea prodului de a asigura indeplinirea functiilor sale intr-o perioada de timp, la un anumit nivel al costurilor mentinerii in functionare normala. Calitatea este o proprietate pe termen lung, verificabila la test social si istoric.

            Caracteristicile tehnico-calitative sunt rezultatul programului tehnico-economic, ele constituind elementele dinamice asupra carora isi indreapta competitivitatea semnele ei de intrebare. In competitia de pe piata interna si in special pe cea externa, caracteristicile tehnico-calitative au rolul de a consolida soarta calitatii tehnice a produsului. Alaturi de calitatile tehnice, intra in discutie si celelalte componente ale calitatii comerciale, respectiv aspectul, finisarea, ambalajul, gama sortimentala, termenul de garantie si nu mai prejos, pretul de vanzare. Sinteza acestor doua aspecte, calitatea tehnica si calitatea comerciala, defineste mai bine conceptul de calitate totala a produsului.

 

                        Calitate comerciala

           

            Furnizorii, in actiunea lor de prospectare a pietei, prezinta oferta cu caracteristicile ei tehnice si campul de utilitate a produsului. Concomitent, beneficiarii desfasoara o actiune intensa de prospectare a ofertei furnizorilor pentru a-si asigura baza materiala necesara reproductiei procesului de productie. Nu numai oferta cauta solicitatori traditionali si potentiali, care sa o accepte, ci si cererea isi cauta partenerul corespunzator, oferta care sa raspunda cel mai eficient conditiilor de satisfacere, de acoperire a nevoilor care le exprima. Intre parteneri trebuie sa se stabileasca un limbaj bazat pe corespondenta univoca in ceea ce priveste continutul conceptului de calitate

            In ultima vreme au o circulatie raspandita apelurile la o “osmoza comerciala” sau “osmoza tehnica” cu intelesul unui proces de cultivare a spiritului tehnic al beneficiarului si al celui comercial al furnizorului. Calea sprea realizarea reala a limbajului inteligibil, corespunzator principiilor unei economii socialiste, indreptate spre satisfacerea cerintelor crescande ale societatii consta in analiza aspectelor economice si juridice ale conceptului de calitate.

            Din punct de vedere economic, calitatea este definita prin necesitatea satisfacerii unei cerinte concrete a beneficiarului in conditii cat mai bune in raport cu productiile similare existente pe piata la un moment dat si la un pret de cost convenabil. In latura economica a notiunii de calitate predomina caracterul dinamic, deoarece calitatea nu este o forma inghetata in produs, nivelul ei fiind determinat de evolutia stiintei si tehnicii, intr-un cuvant progresul tehnic, care in epoca contemporana are un caracter revolutionar. Calitatea evolueaza si ca atare produsele sunt in mod permanent intr-o competitivitate vie.

            Sub aspect juridic, un produs este considerat de calitate corespunzatoare atunci cand raspunde prevederilor din documentele tehnice normative stipulate in contractele economice. In conceptia juridica caliatatea are unh caracter relativ static intelegand ca prevederile actelor normative ingheata nivelul calitativ al produsului pe perioada valabilitatii contractului dintre parteneri, calitatea nefiind in raport direct cu progresul tehnic ci in legatura cu parghiile administrative si procedurale.

            Din analiza acestor doua puncte de vedere, economic si juridic, se invedereaza necesitatea ca juridicul sa fie permanent adus in concordanta cu economicul, conditie de a stimula lupta pentru o calitate superioara a produselor.

            Din cele de mai sus reiese necesitatea unui contact strans intre producator si beneficiar pentru definirea clara a calitatii produsului. Producatorul si beneficiarul au obligatia sa stabileasca impreuna calitatea comerciala a produsului, definita prin cerintele acestuia, marimea si durata eforturilor si exigentelor la care va fi supus produsul in utilizare sau consum. Toate acestea inseamna de fapt modul in care produsul este inteles, sub aspectul rolului sau de a satisface o anumita trebuinta, respectiv factorii care trebuie determinati in vederea conferirii functionalitatii maxime, fiabilitatii si mentenabilitatii.

 

                    Calitatea industriala

 

            Calitatea industriala este un ansamblu de activitati pe care Ilibon le-a clasificat in trei grupe, asimilandu-le cu unele functii de stat:

- functia legislativa care consta in intocmirea proiectelor si documentatiilor tehnice normative;

proiectele cu valori, cote si tolerante, cu performantele prevazute de catre serviciile tehnologice constituie legile scrise, iar metodele de fabricatie, regulile de finisare, de ambalare, tehnologia de control, refluxul de fabricatie si controlul de receptie a loturilor de produse sunt ecrete de aplicare;

-          functia executiva care consta in realizarea produsului de catre sectiile de fabricatie, functie determinata la randul ei de trei factori: materiile prime, care trebuie sa fie cinforme cu documentele tehnice normative ale acestora si controlate in acest sens ca orice produs, masinile care trebuie sa fie in stare de buna functionare intretinute in mod sistematic si, in sfarsit, personalul operativ si de control competiv din punct de vedere profesional, cu initiativa si autoritar;

-          functia juridica care consta in asigurarea calitatii si care se realizeaza prin:”ancheta”, respectiv controlul total realizat pe baze statistice si inspectie, “judecare”, respectiv luarea deciziilor si “sanctionare”, respectiv execuatrea hotararilor, deciziei, care poate fi acceptarea livrarii produsului asa cum este, efectuarea unor remedieri, sau interzicerea livrarii lotului necorespunzator din punct de vedere calitativ.

   Elementele fundamentale ale unei politici de calitate sunt dupa Juran “calitatea conceptiei” care este punctul de plecare al calitatii produsului si “calitatea conformitatii” care este rezultatul procesului de productie. Este, astfel spus, tocmai ceea ce se intelege prin calitatea industriala.

      Calitatea conceptiei consta in nivlelul la care se realizeaza diferitele etape ale activitatii de prospectare a pietei, a studiilor de documentare, a analizelor tehnico-economice, a cercetarii, conceptiei si proiectarii. In toata aceasta perioada se concep de regula mai multe variante, se alege o varianta optima, se contureaza prototipul, I  se stabileste complexitatea, sunt analizate diversele piese si supraansambluri, modul se asamblare si intersanjabilitate, se cauta estetica potrivita, apoi se intocmesc desenele de executie. Intr-un cuvant, prin calitatea conceptiei, intelegand si faza de proiectare, se intelege gradul de corespondenta dintre proiectul produsului si cerintele utilizatorilor precum si posibilitatea de folosire la fabricatia produsului a unor procedee tehnologice rationale din punct de vedere tehnic si optime din punct de vedere economic.

      Apoi urmeaza fabricatia produsului, asa cum a fost conceput si proiectat. Productia de serie va intruchipa in fiecare exemplar utilitatea asteptata de utilizator. Conformitatea produsului reprezinta gradul de corespondenta dintre caracteristicile acestuia si prevederile actului normativ de calitate care il defineste. Conformitatea pune fata in fata doua notiuni: calitatea produsului si calitatea productiei; ele reprezinta doua laturi ale aceleiasi probleme, punand in evidenta legatura dintre procesul de productie si produs.

 

 

 

Politica in domeniul calitatii reprezinta orientarile si obiectivele generale ale unei firme in ceea ce priveste calitatea.

Conducerea calitatii reprezinta un aspect al functiei generale de conducere care determina si implementeaza politica in domeniul calitatii.

Sistemul calitatii este constituit din ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, procedee si resurse orientat pentru implementarea conducerii calitatii.

Controlul calitatii cuprinde tehnicile si activitatile cu caracter operational utilizate pentru indeplinirea cerintelor privind calitatea.

Activitatile menite sa dea incredere conducerii unei firme ca este atinsa calitatea propusa sunt numite frecvent “asigurarea interna a calitatii”.

Activitatile urmarind sa dea incredere beneficiarului ca sistemul calitatii furnizorului va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerintele de calitate exprimate de cumparator sunt denumite “asigurarea externa a calitatii”.

1.2.Caracteristici de calitate:

Aprecierea cantitativa a calitatii presupune, in primul rand, identificarea tuturor caracteristicilor unui produs si apoi formarea de grupe tipologice in functie de diferite criterii.

1.In raport cu natura si efectul pe care il au in procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza in urmatoarele tipologii:

a).Caracteristici tehnice

Se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului care confera acestuia potentialul de satisfacere a utilitatilor consumatorilor. Se caracterizeaza in proprietati fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului si determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta prin mijloace tehnice.

b).Caracteristici psiho-senzoriale

Aceste caracteristici vizeaza efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, gust, grad de confort.

Producatorii trebuie sa aiba in vedere permanent faptul ca aceste caracteristici prezinta o mare variabilitate in timp si spatiu, ca aprecierea lor se afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.

c).Caracteristici de disponibilitate

Aceste caracteristici reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza functiile utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine definita prin doua concepte fundamentale : fiabilitatea si mentenabilitatea.

Fiabilitatea  reflecta capacitatea unui produs de a-si indeplini functiile fara intrerupere datorita defectiuniilor intr-o perioada de timp specificata si intr-un sistem de conditii de utilizare dat.

Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca si fiabilitatea si masoara sansa ca un produs sa fie repus in functiune intr-un interval specificat de timp, in conditiile existente de intretinere si reparatii.

Se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de menetenanta, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.

 

 

 

d).Caracteristici de ordin social general

Aceste caracteristici vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum si utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra sigurantei si sanatatii populatiei.

2. Dupa importanta lor in asigurarea utilitatii si functionalitatii produselor, caracteristicile se grupeaza astfel:

a).Caracteristici de baza (absolut necesare)

b).Caracteristici secundare, care pot sa lipseasca sau pot fi realizate la nivele inferioare, reducandu-se astfel costurile inutile fara ca gradul de utilitate al produselor sa fie semnificativ afectat.

3. In functie de destinatia si caracterul folosirii produselor in procesul de consum, caracteristicile se pot grupa astfel:

a).Caracteristici ale mijloacelor de munca

-durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatura, precizie de lucru, estetica;

b).Caracteristici ale obiectelor muncii

-usurinta prelucrarii si economicitatea acesteia, asigurarea calitatii cerute produsului finit, soliditate, componenta chimica.

c).Caracteristici pentru obiectele de consum individual

-gust, forma, rezistenta la rupere si la frecare, elasticitate.

4. Dupa modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:

a).Caracteristici masurabile direct ( greutate, rezistenta, continutul de substante utile)

b).Caracteristici masurabile indirect ( fiabilitatea unui utilaj determinata pe baza probelor de rezistenta la uzura )

c).Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon

( numarul de defecte pe cmp de tesaturi, tabla )

            d).Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon ( grad de vopsire, finisajul unei mobile, grad de cromare)

            5. In functie de modul de exprimare deosebim:

            a).Caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutati, rezistente, debite.

            b).Caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative ( corespunzator, necorespunzator ).

            Indiferent de gruparea utilizata, se poate spune ca aceste caracteristici confera produsului calitatea.

 

 

1.3. Standarde, norme, reglementari privind calitatea

Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifica astfel:

1).Documente care prescriu calitatea produselor:

            -standarde

            -caiete de sarcini

            -norme tehnice

2).Documente care certifica calitatea produselor:

            -buletin de analiza

            -certificatul de omologare

            -certificatul de garantie

            -certificatul de calitate

 

STANDARDUL reprezinta ansamblul de reguli tehnice obligatoriu prin care se stabilesc, potrivit nivelului dezvoltarii tehnice intr-un anumit moment, caracteristicile tehnico-economice pe care trebuie sa le indeplineasca un produs precum si prescriptiile privind receptia, marcarea, depozitarea, transportul.

Cerintele si documentele necesare pe plan mondial in sistemul calitatii sunt sintetizate cu standardele internationale ISO 9000 si ISO 9004 inclusiv si anume:

-ISO 9000. Sistemele calitatii. Conducerea si asigurarea calitatii. Linii directoare pentru alegere si utilizare.

-ISO 9001.Sistemele calitatii. Model pentru asiguarea calitatii in proiectare, dezvoltare, productie, montaj si service.

-ISO 9002. Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in productie si montaj.

-ISO 9003. Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in inspectii si incercari finale.

-ISO 9004. Conducerea calitatii si elemente ale sistemului calitatii. Linii directoare.

 

ISO 9004 si ISO 9000 dau liniile directoare privind scopurile conducerii calitatii pentru toate organizatiile.

ISO 9001, 9002, 9003 sunt utilizate pentru asigurarea externa a calitatii in situatii contractuale.

La ISO 9004 se face apel pentru a crea si implementa un sistem al calitatii si pentru a stabili in ce masura este aplicabil fiecare element al sistemului calitatii.

Dupa consultarea acestui standard international, furnizorul si beneficiarul vor consulta ISO 9001, 9002 si 9003 pentru a stabili care dintre standarde este relevant pentru contract si ce adaptari specifice, daca e cazul, sunt necesare.

ISO 9001 se utilizeaza in cazul in care conformitatea cu cererile trebuie asigurata de furnizor in mai multe etape care pot cuprinde proiectare, dezvoltare, productie, montaj si actiuni post livrare.

ISO 9002 este utilizat in cazul cand conformitatea cu cererile trebuie asigurata de furnizor in timpul fabricatiei si montarii.

ISO 9003 se utilizeaza in cazul cand conformitatea cu cererile trebuie asigurata de furnizor exclusiv pana la incercarile finale sau testare.

O tendinta noua este introducerea in standardele de produs a unor cerinte exprese referitoare la regulile de efectuare a controlului calitati, deci a particularizarii modalitatilor de control de produse sau grupe de produse.

 

Caietul de sarcini este un document tehnico-normativ care vine sa intregeasca prevederile standardelor sau normelor tehnice cu noi parametri. Se elaboreaza prin conlucrarea furnizorului cu beneficiarul, stabilind pe langa nivelul de calitate a produselor metodele de control, modalitatile de receptie, ambalare, livrare.

 

Norma tehnica reprezinta documentatia tehnic-economica in care sunt cuprinse prescriptiile de calitate a unui produs.

Normele tehnice pot fi –departamentale

                                               -de intreprindere (norme interne)

 

Buletinul de analiza este un document de certificare a calitatii prin care se face o descriere detaliata a anumitor caracteristici fizice, mecanice ale produsului.

 

Certificatul de omologare este documentul prin care se face omologarea produselor, cu scopul de a verifica daca produsele noi corespund documentatiei tehnico-economice.

Omologarea se face in doua etape :

a).Omologarea preliminara (de prototip) in urma careia unitatea producatoare poate trece la pregatirea fabricatiei si executiei serie zero (tiparul de proba).

b).Omologarea finala, pe baza careia se definitiveaza documentatia pentru fabricatie de serie.

 

Certificatul de garantie este documentul prin care se garanteaza calitatea produsului. Un certificat de garantie cuprinde:

-denumirea completa a produsului

-data livrarii catre unitatea beneficiara sau data cand a avut loc vanzarea

-termenul de garantie

-semnatura conducatorului unitatii

Certificatul de garantie are un dublu rol:

-confirma calitatea produsului

-garanteaza cumparatorului remedierea defectelor aparente sau ascunse ivite in perioada de garantie (care obligatoriu va fi inscrisa in certificat)

 

Certicatul de calitate este documentul care certifica calitatea produselor in raportul dintre unitati. El trebuie sa mentioneze incercarile fizice, mecanice, chimice, organoleptice si probele la care a fost supus produsul in conformitate cu documentele tehnico-normative sau alte conditii de calitate prevazute in contract.

Se semneaza de conducatorul unitatii si de seful compartimentului CTC.

 

1.4. Indicatorii de caracterizare a nivelului calitatii.

Indicatorii calitatii produselor constituie expresii cantitative ale caracteristicilor acestora si arata masura in care un anumit produs, in procesul utilizarii, indeplineste conditiile specifice destinatiei sale.

Daca un indicator al calitatii se refera la o singura caracteristica el se numeste indicator simplu; daca se refera la mai multe caracteristici sau la intreg produsul el se numeste indicator complex, iar daca serveste ca baza la caracterizarea calitatii prin comparare se numeste indicator de baza.

In functie de sursa de informatie, indicatorii calitatii produselor pot fi planificati si efectivi(faptici).

Calitatea poate fi urmarita si analizata printr-o serie de indicatori la baza carora se pun caracteristicile esentiale care exprima parametrii functionali ai produselor.

a).Indicatori partiali ai calitatii produselor care exprima conditiile normale, medii de utilizare a produselor, acestea fiind reflectate in standarde. Astfel, sunt fixate pentru producatori anumite limite in care trebuie sa se incadreze caracteristicile produselor, cum ar fi:

-caracteristici de calitate a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor;

-caracteristici tehnice, dimensionale, fizico-chimice

-conditiile de desfasurare a procesului de productie

b). Indicatori ce exprima:

-volumul, valoarea si ponderea produselor de calitate superioara in totalul productiei;

-volumul, valoarea si ponderea produselor de calitate inferioara in totalul productiei;

Indicatorii de calitate se pot grupa astfel:

1.Indicatori ai calitatii productiei- care exprima procesul de inoire a productiei prin modernizari, asimilari.

2.Indicatori ai calitatii produselor- care reflecta in final caracteristicile produselor ca rezultat al procesului de conceptie si executie. Cei mai importanti sunt:

I.                   Indicatori partiali ai calitatii produselor(specifice), masoara gradul de dezvoltare a caracteristicilor specifice fiecarui produs prevazut in standarde, norme interne sau caiete de sarcini sub forma unor limite pe care trebuie sa le respecte produsele.

II.                Indicatorii claselor sau sorturilor de calitate se utilizeaza in ramurile industriale unde produsele pot fi incadrate pe mai multe clase de calitate (I,II). Indicatorul utilizat este ponderea productiei de o anumita calitate (extra,I,II) in totalul productiei. Pentru exprimarea sintetica a calitatii intregii productii se utilizeaza urmatorii indicatori:

                        -coeficientul mediu de calitate care exprima printr-o cifra calitatea intregii productii. Se calculeaza facand media aritmetica a coeficientilor pe calitati ( cifra care indica clasa de calitate) ponderati cu cantitatea de produse din diferite calitati, totalul raportandu-se la intreaga cantitate de produse.

            -coeficientul de calitate mediu generalizat- se foloseste in intreprinderile in care se fabrica mai multe produse omogene de calitati diferite (ciment, tesaturi). Se calculeaza facand media coeficientilor medii de calitate ai produselor, ponderati cu valoarea produselor respective, totul raportandu-se la valoarea totala a produselor.

            -pretul mediu al produsului – se calculeaza pentru fiecare produs al carui pret difera in functie de calitate, raportand valoarea produsului la calitatea acestuia.

III.             Indicatorii noncalitatii reflecta deficientele calitative ale procesului de productie si exprima ponderea rebuturilor, remanierilor, reclamatiilor de la beneficiari in totalul productiei. Sistemul de indicatori ai calitatii produselor poate fi construit sub forma de piramida, pe baza unei anumite sistematizari ierarhice a indicatorilor. Un asemenea sistem agregat de indicatori, structurat piramidal, poate avea trei trepte:

-treapta I, situata la baza piramidei, cuprinde un numar foarte mare si divers de indicatori ai caracteristicilor de calitate, denumiti indicatori analitici sau simplu ai calitatii;

-treapta a II-a, cuprinde un numar mai mic de indicatori specifici grupelor de caracteristici de calitate, respectiv indicatorii sintetici ai fiecarei grupe de caracteristici;

-treapta a III-a, situata la varful piramidei, reprezinta indicatorul complex, integral al nivelului calitatii.

 

            Indicatori analitici (simpli)

            Acestia definesc fiecare in parte, aspecte esentiale ale caracteristicilor de calitate. Ei se exprima ca si caracteristicile de calitate pe care le reprezinta, in unitati naturale, natural-conventionale, de timp de munca si valorice.

            La nivelul primei trepte de indicatori, aprecierea calitatii produselor se poate face folosind indicatori relativi calculati prin una din relatiile urmatoare:

       x       b                 x   b 

(1) Ki=Ki/Ki    sau (2) Ki=Ki/Ki   unde:

 

i=1,2,…,m reprezinta caracteristicile de calitate

  x

Ki=valoarea relativa a indicatorilor de calitate

Ki=marimea indicatorului simplu al caracteristicii “i” a produsului

  b

Ki=marimea indicatorului de baza (baza de comparatie) al caracteristicii “i” a produsului

 

            In functie de natura caracteristicii de calitate care se analizeaza se foloseste fie relatia (1), fie relatia (2). Astfel daca se calculeaza indicatorul relativ pentru randament sau pentru precizia produsului, se utilizeaza relatia (1); daca se analizeaza consumul specific al unui anumit material care intra in componenta produsului, indicatorul relativ al calitatii se va calcula cu relatia (2).

                    x

            -daca Ki>1, nivelul calitatii caracteristicii “i” a produsului analizat este superior nivelului luat ca baza de apreciere;

                    x

            -daca Ki<1, nivelul calitatii caracteristicii “i” este inferior nivelului luat ca baza de apreciere;

                    x

            -daca Ki=1, nivelul efectiv al caracteristicii “i” comparat este egal cu cel de baza.

 

            Pentru a avea o interpretare corecta, se impune gruparea tuturor indicatorilor simpli ai calitatii produsului in functie de importanta caracteristicii de calitatea pe care o exprima.

 

 

            Astfel, deosebim:

            -indicatori principali, care reflecta insusirile principale ale produsului sau indicatori ai caracteristicilor de calitate esentiale ale produsului;

            -indicatori secundari, care reflecta insusirile secundare ale produsului sau indicatori de calitate secundare ale produsului.

            Daca valorile relative pentru indicatorii principali si marea majoritate a valorilor relative pentru indicatorii secundari sunt supraunitare, se apreciaza ca nivelul calitatii produsului nu este inferior celui de baza.

            Daca unele din valorile relative ale indicatorilor ambelor grupe sunt supraunitare iar altele egale cu 1, se considera ca nivelul calitatii produsului este superior celui de baza.

            Daca o parte din valorile relative ale indicatorilor principali este supraunitara iar cealalta parte subunitara, se impune, pentru o evaluare corecta a nivelului calitatii produsului, folosirea unor metode mai complexe.

 

            Indicatorii sintetici

            Acestia sunt situati pe treapta a II-a a piramidei indicatorilor si corespund principalelor grupe de caracteristici ale calitatii produselor.

            Indicatorul sintetic al caracteristicilor estetice (Ies) se obtine ca o medie aritmetica a calificativelor acordate diferitelor caracteristici estetice:

 

            Ies=(1/r)*E ni unde i=1,..,r

 

n=nota acordata caracteristicii estetice “i”

 i

r=nr. de caracteristici estetice

                       

Ca indicator sintetic al caracteristicilor economice (Iec) putem considera costul specific al calitatii ( pe unitate de efect util ). Acest indicator se obtine ca raport intre costul total al calitatii (Ctcp) si efectul util al produsului (E):

 

Iec=Ctcp/E=(Cpa+Cc+Cd+Cp)/E  unde:

 

Cpa=costul de prevenire a defectelor si asigurarea calitatii

Cc=costul controlului de calitate

Cd=costul deservirii tehnice si intretinerii produsului la beneficiar

Cp=costul pierderilor datorita lipsei de calitate

 

            Pentru calcularea indicatorilor sintetici si eficientei controlului se exprima profilul maxim realizat prin:

            -maximizarea diferentei dintre profit si cost

                        max=P(x)-Cp(x)

            -maximizarea raportului dintre profit si cost

                        max=P(x)/Cp(x)

            In industrie se mai iau in considerare:

            -volumul rebuturilor si a remanierilor raportat la volumul productiei realizate;

            -numarul reclamatiilor calitative de la beneficiari

            -valoarea bonificatiilor platite pentru calitate necorespunzatoare raportate la productia realizata.

 

 

            Indicatorul complex

            Acest indicator, situat in varful piramidei indicatorilor, trebuie sa exprime corespondenta intre caracteristicile efective ale produsului si parametri de identificare a nevoii sociale pentru care a fost creat.

            Un astfel de indicator poate fi obtinut raportand efectul util (E) la cheltuielile facute (cheltuieli efectuate pentru realizarea produsului Cr si cheltuielile de exploatare Ce).

            De exempu, pentru produsele cu durata de functionare sub 1 an, indicatorul complex se calculeaza cu una din relatiile:

 

I=E/(Cr+Ce)  sau  I’=(Cr+Ce)/E

 

            Daca durata de utilizare a produsului este mai mare de 1 an, la calculul indicatorului complex al calitatii, se ia in calcul si timpul (t):

                                       t                                             t

I=E(t)/(Cr+Ce)=E1*E(1+Kn)/[C0(1+Kn)+C1*E(1+Kn)]  unde t=1,..,n

 

C0=cheltuieli efectuate pentru realizarea produsului

C1=cheltuieli anuale de exploatare

E1=efectul util obtinut pe timp de 1 an de utilizare a produsului

Kn=coeficientul normativ de eficienta economica

       (Kn=0,15 in Romania)

            Dand factor comun, rezulta:

                   t                 t                      t                t                  

I=E1*E(1+Kn)/E(1+Kn)[C0*(1+Kn)/E(1+Kn)+C1] =>

                              t                 t

I=E1/C0*(1+Kn)/E(1+Kn)+C1

                                               t                 t

Se introduce notatia:  f(t)=(1+Kn)/E(1+Kn)  unde t=1,..,n

 

Rezulta: I=E1/[C0*f(t)+C1]

 

            In vederea analizei se calculeaza cate un indicator complex atat pentru produsul nou cat si pentru mostra de baza. Cei doi indicatori se compara si se trag apoi concluziile.

            Pentru aprecierea nivelului de calitate a produselor diferentiate pe clase de calitate se foloseste coeficientul mediu al calitatii ( in cazul productiei eterogene).

            Coeficientul mediu de calitate (K) se obtine ca medie aritmetica a coeficientilor pe clase de calitati (K) , ponderati cu cantitatea de produse fabricate pe clase de calitati (q):

_

K=E k*q/E q

 

              unde:

K=coeficientul pe clase de calitati (extra-K=0; cal I-K=1; cal II-K=2)

q=cantitatea de produse din diferite clase de calitate

            Daca se lucreaza cu ponderea sau structura fiecarei clase de calitate in totalul produselor, relatia devine:

_

K=E k*q”  unde q”=q/E q

 

Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat reflecta o situatie mai favorabila, ponderea calitatilor superioare in totalul productiei fiind mai mare.

            Coeficientul mediu de calitate generalizat (K) este un indicator sintetic de calitate obtinut ca medie aritmetica a coeficientilor medii de calitate ai produselor (K) ponderati cu valoarea respectiva (qp) adica:

 

_                                _ 

_     _                         _      _

K=E ki*qi*pi/qi*pi  sau  K=E ki*vi”    unde vi”=qi*pi/E qi*pi

 

Simbolurile din relatie reprezinta:

 

qipi=valoarea produsului “i”

vi=greutatea specifica a valorii fiecarui produs, in total productie;

i=1,…,r-produsele analizate

            Coeficientul mediu generalizat al calitatii este influentat de:

            -modificarea calitatii produselor;

            -schimbarile structurale.

 

 

 

 

 

 

 

 

                         CAPITOLUL II

METODE SI TEHNICI DE MASURARE A NIVELULUI   

                              CALITATII

 

2.1. Necesitatea si rolul controlului calitatii:

 

A tine sub control o activitate presupune a o descompune in elemente ale caror rezultate pot fi cuantificate si masurate. Ce nu poate fi masurat poate fi planificat, realizat in conformitate, verificat remediat, imbunatatit. Ce nu poate fi verificat obiectiv ridica semne de intrebare iar semnele de intrebare nu atrag clientii.

Controlul tehnic al calitatii este operatia independenta de operatia de executie propriu-zisa prin care se verifica daca baza tehnico-materiala are caracteristicile de calitate prevazute in standarde, norme si alte reglementari.

Controlul calitatii trebuie sa fie prezent in etapele premergatoare proceselor de fabricatie, in timpul acesteia la controlul produselor finite si livrarea acestora, fiind necesara totodata urmarirea comportarii in exploatare a acestora.

De modul cum este organizat controlul activitatii agentului economic depinde in mod direct si nemijlocit cresterea rentabilitatii si valorificarea superioara a materiilor prime, asigurarea unei eficiente sporite din punct de vedere al tuturor indicatorilor utilizati si realizati.

Toti membrii unei organizatii, indiferent de activitate si functie au atributii si raspunderi pe linia calitatii, nu doar cei ce lucreaza la un compartiment numit calitate.

Toti oamenii firmei de la portari la directorul general, sunt platiti pentru ceea ce fac bine, in conformitate cu planurile de afacere, si nu pentru tot ce fac.

Organizarea controlului se materializeaza intr-un compartiment ale carui atributii specifice acopera toate etapele vietii produsului (bucla calitatii).

Functiile principale ale CTC sunt:

1.Functia de control propriu-zis, care consta in executia controlului cu mijloace si metode adecvate:

-depistarea cauzelor care au dus la dereglari ce au generat rebuturi, defecte;

-stabilirea masurilor necesare pentru prevenirea si eliminarea aspectelor negative.

2.Functia de ameliorare a nivelului calitatii care consta in:

-cercetarea si analiza reclamatiilor;

-efectuarea de studii comparative cu produse similare fabricate in tara si in strainatate;

-efectuarea de analize tehnice referitoare la eventualele rebuturi obtinute.

 

2.2.Etape ale controlului calitatii si obiectivele corespunzatoare fiecarei etape

 

Experienta dovedeste ca asigurarea unui inalt nivel calitativ al produselor incepe din:

I.Etapa de conceptie si proiectare

In aceasta etapa se asigura o documentare larga asupra produselor similare realizate pe plan mondial si se determina prin calcul o previziune asupra calitatii pentru alegerea variantei optime de proiectare.

Tot in aceasta etapa sunt necesare studiul de piata si studiul capacitatii produselor de a satisface cerintele beneficiarilor, stabilirea tehnologiei de fabricatie, proiectarea fabricatiei.

II.Pregatirea materiala a fabricatiei care are ca obiective:

-asigurarea competentei profesionale a personalului;

-efectuarea unor reglaje, reamplasari;

-aprovizionarea tehnico-materiala ritmica, in cantitatea si calitatea ceruta de o buna desfasurare a procesului de productie;

-realizarea unor produse cu un inalt nivel calitativ.

III.Asigurarea concordantei intre calitatea conceptiei si calitatea fabricatiei prin :

-executarea stricta a produselor si operatiilor prevazute in documentatia tehnica;

-obtinerea de produse cu indicii calitativi proiectati;

-realizarea randamentelor, productivitatii si consumurilor normate.

 

 

IV.Controlul produselor finite:

-masurarea caracteristicilor de calitate ;

-verificarea preciziei determinarilor pentru a stabili gradul de incredere in acestea;

-verificarea gradului de protectie a ambalajului;

-comportarea in timpul depozitarii, transportului, manipularii.

V.Calitatea produselor la beneficiari, comportarea lor in exploatare, colectarea de critici, observatii, tendinte.

 

2.3.Metode, tehnici de control, planul de control al calitatii

Metodele de control utilizate de-a lungul fluxului tehnologic pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1.In raport cu procesul de productie:

-control de receptie a materiilor prime si materialelor precum si a produselor finite la sfarsitul procesului de productie;

-control curent desfasurat pe toate fazele procesului tehnologic

2.In raport cu numarul produselor controlate:

-control total;

-control prin sondaj.

3.In functie de gradul de participare a omului:

-control manual, executat nemijlocit de om;

-control semiautomat executat prin intermediul omului si aparatelor.

4.In raport cu personalul care executa contolul:

-control executat de personal special pregatit de tipuri de operatii de control;

-control executat de fiecare executant (autocontrol)

5.In raport cu caracterul controlului:

-control vizual, prin observarea exterioara a obiectelor controlate

-control geometric, cand se verifica dimensiunile obiectelor cu diferite aparate sau instrumente.

6.In functie de parametrii supusi controlului:

-controlul prelucrarii, care urmareste asigurarea inscrierii in parametri dimensionali si calitativi ai semifabricatelor obtinute;

-controlul parametrilor procesului tehnologic care asigura respectarea normalitatii productiei;

-controlul modului de functionare a utilajelor, verificarea parametrilor tehnico-functionali ai utilajelor si echipamentelor tehnologice.

In practica, pentru masurarea nivelului calitatii produselor se folosesc urmatoarele metode:

1.Metoda experimentala se foloseste pentru evaluarea proprietatilor produselor pe baza unor incercari sau determinari mecanice, fizico-chimice, efectuate cu ajutorul diferitelor mijloace si procedee tehnice. Metoda se aplica acelor caracteristici de calitate a produsului care pot fi masurate cu ajutorul aparatelor destinate acestui scop.

2.Metoda expertizei se foloseste in completarea metodei experimentale pentru evaluarea valorilor caracteristicilor de calitate care nu se pot masura. In acest caz, nivelul calitatii se evalueaza de catre experti, mai ales prin intermediul organelor de simt. Exactitatea determinarilor depinde de calificarea, capacitatea si competenta specialistilor.

3.Metoda sociologica are la baza rezultate obtinute in urma anchetelor efectuate in randul beneficiarilor. Parerile beneficiarilor sunt preluate si interpretate.

4.Metoda statistica este cea mai laborioasa si cea mai utilizata in cadrul productiei de serie. Are la baza teoria probabilitatilor si statistica matematica si foloseste pentru prelucrare, analiza si decizie o serie de informatii primare oferite de celelalte metode, prelucrate cu tehnici, procedee si metode specifice.

    

 

 

 

                        PRINCIPALELE RELATII

 

1.Transmite regulamentul de calitate spre aprobare, buletinele de penalizari lunare pe linie de calitate, informari, studii si relatii cu privire la activitatea compartimentului.

Primeste instructiuni, aprobari si relatii in legatura cu activitatea compartimentului.

 

2.Transmite informatii referitoare la activitatea specifica CTC-ului, solicitari de publicatii, informatii.

Primeste publicatii, instructiuni, acte normative, STANDARDE, STAS-uri, etc..

 

3.Transmite materii prime pentru determinari fizico-mecanice, stabilire de noi parametrii pe linie de control.

Primeste rezultatele studiilor solicitate.

 

4.Transmite propuneri pentru componenta si reactualizari ale comisiei de receptie, autoreceptie,sesizari pentru reactualizarea deciziilor de atributiuni.

Primeste fise de post, decizii pentru comisii de lucru note interne, instructiuni interne, valori normative rezultate din studii de organizare, reactualizarea necesarului de personal CTC, laborant fizico-mecanic.

 

5.Transmite certificate medicale, lucrari pentru dactilografiere si multiplicare, acte pentru arhivare, corespondenta.

Primeste corespondenta, date din arhiva, lucrari dactilografiate, multiplicate, bilete de voie, tabele cu intarziatii.

 

6.Transmite solicitari de informatii.

Primeste tematica anuala de instruire PSI-PM

 

7.Transmite bonuri de consum si acte pentru control financiar preventiv.

Primeste decizii de inventariere, acte cu viza controlului financiar preventiv.

8.Transmite decizii de sanctionare, imputare si alte acte spre avizare.

Primeste acte normative aparute in care este vizata sau reglementata activitatea compartimentului cu semnalari scrise sau observatii privind interpretarea si aplicarea lor, decizii de sanctionare, imputare, avizate in forme propuse sau cu note scrise si propuneri, alte acte avizate.

 

9.Transmite informatii cu privire la problemele de calitate care apar in compartimentele de productie  si care ar putea impiedica incadrarea in termenele de executie si livrare.

Primeste date cu privire la contractele incheiate, urgentele de productie.

 

10.Transmite date despre personalul CTC, utilaje, defectele de calitate.

Primeste evaluarea individuala a calitatii, buletine de calitate pe muncitor, masina, CTC-ist, situatia calitativa a produselor, situatia productiei realizata pe calitati pe trimestre, situatia stocurilor supranormative sau fara miscare din depozite.

 

11.Transmite propuneri de imbunatatire a calitatii produselor, reclamatii de calitate si propuneri privind documentatia tehnologica.

Primeste documentatia pentru omologari de produse, instructiuni tehnologice, documentatii de executie si control.

 

12.Transmite regulamentul de calitate, penalizarile de calitate, aprobari pentru inlocuirea auxiliarelor sau materialelor si materiilor prime, dispune oprirea procesului de productie cand se constata abateri de la calitate.

Primeste solicitari pentru aprobari, derogari, valorificarea materiei prime si auxiliarelor necorespunzatoare din punct de vedere calitativ (declasate, calitati inferioare).

 

13.Transmite sesizari si reclamatii privind calitatea materialelor aprovizionate, necesarul de aprovizionat pentru birou.

Primeste contractele economice pentru verificarea inscrierilor si clauzelor contractuale privind calitatea materialelor, avizarea acestora si informatii privind stadiul aprovizionarii materialelor necesare compartimentului.

 

14.Transmite documentatii de certificare a calitatii produselor, documentatii privind rezultatele cercetarii reclamatiilor de calitate.

Primeste prescriptii de calitate prevazute in contractele economice incheiate.

 

15.Transmite documentatii de certificare a calitatii produselor destinate exportului, documentatii privind rezultatele cercetarii reclamatiilor de calitate.

Primeste prescriptii de calitate prevazute in contractele de export, note de tratative, date privind comenziile de export, note de receptie.

 

16.Transmite solicitari de reutilizare a compartimentului, reparatii la dotari.

Primeste fila de plan investitii pentru sectorul CTC si laborator fizico-mecanic, plan reparatii pentru dotari.

 

17.Transmite reclamatii de calitate furnizorilor si solicitarilor de incadrare in anumite caracteristici fizico-mecanice, parametrii prescrisi.

Primeste buletine de analiza si certificare a calitatii materiei prime si a materialelor aprovizionate.

 

18.Transmite certificat de calitate a productiei realizate.

Primeste sesizari privind calitatea produselor.

 

19.Transmite propuneri nominale de participare la cursuri de perfectionare si pregatire profesionala, propuneri de premiere si sanctionare, modificarile de personal in regie, note de transfer intre compartimentele de munca, foile colective de prezenta pentru verificarea si calculul salariilor la personalul in regie TESA-CTC, date privind fluctuatia si utilizarea timpului de lucru, propuneri privind persoanele care urmeaza a se disponibiliza in urma analizei de personal impreuna cu liderul de sindicat pe baza unor criterii stabilite de comun acord, planificarea anuala a C.D..

Primeste oferte si propuneri pentru cursuri de perfectionare, calificare si pregatire profesionala a personalului, fondul de premiere repartizat, fisierul de personal in regie.

 

 

4.1.Sistemul informational si componentele sale

Pornind de la premisa ca sistemul informational este o componenta a sistemului management al oricarei firme, il definim ca totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor si fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente in cadrul firmei, avand drept scop sa asigure suportul informational pentru asumarea si indeplinirea obiectivelor programate.

Deci sistemul informational general al unitatii este un ansamblu integrat de subsisteme interconditionate pe domeniu. Delimitarea subsistemelor se face in functie de profilul, dimensiunile, nivelul tehnic, dispersia teritoriala si pot fi localizate in sfera productiei, cercetarii, aprovizionarii, calitatii, financiarului, personalului.

La fel ca si sistemul informational general, subsistemul informational al calitatii si controlului tehnic de calitate are urmatoarele componente de baza:

a).date si informatii

b).circuite si fluxuri informationale

c).proceduri informationale

d).mijloace de tratare a informatiilor

 

DATA constituie o descriere letrica si/sau cifrica a unui fenomen, proces, obiect, fapt, eveniment sau a unei actiuni din cadrul sau din afara firmei.

Ea poate fi considerata componenta primara a sistemului informational (sistemul informational culege date despre sistemul condus si furnizeaza informatii sistemului de management).

 

INFORMATIA este acea data care aduce un plus de cunoastere si serveste pentru luarea unei decizii sau la traducerea in viata a acesteia prin actiunea ce urmeaza.

Informatia constituie materia prima de baza in elaborarea si fundamentarea deciziilor.

Informatiile din cadrul unei firme prezinta o tripla dimensiune:

-social – generala

-organizationala

-individuala

 

FLUXUL INFORMATIONAL reprezinta un ansamblu de informatii necesare desfasurarii unei anumite operatii, actiuni sau activitati ce se transmite intre emitent si destinatar, cu precizarea punctelor intermediare de trecere. El este caracterizat prin continut, volum, frecventa, calitate, directie, forma, etc. .

 

CIRCUITUL INFORMATIONAL este constituit de catre drumul (traiectoria) pe care circula o informatie de la generarea pana la arhivarea sau distrugerea sa, functie de caracteristicile organizatorice ale emitatorilor si beneficiarilor de informatii.

Prin dinamica, lungimea si viteza lor, circuitele si fluxurile informationale dau forma sistemului informational, fiind esentiale pentru functionalitatea sa.

 

PROCEDURA INFORMATIONALA consta dintr-un ansamblu de elemente prin care se stabilesc suportii de informatii utilizati, ordinea operatiilor si mijloacele de tratare a informatiilor impreuna cu modelele si formulele de calcul utilizate la prelucrarea acestor informatii.

 

MIJLOACELE DE TRATARE A INFORMATIILOR constituie componenta tehnico-materiala a sistemului informational, incluzand toate instrumentele si echipamentele care sunt implicate in tratarea si stocarea informatiilor, incepand cu cele simple si incheind cu cele mai complicate sisteme automate de calcul.

Cele mai moderne mijloace de tratare a informatiilor, sunt calculatoarele electronice integrate in sisteme automate de calcul.

Elementele cadru ale sistemului informational general au particularitati si forme concrete de manifestare pe subsisteme.

 

         4.2.Sistemul informational in domeniul calitatii

 

4.2.1.Cerinte precizate in standarde si norme internationale

Cerintele standardelor internationale din seria ISO 9000 sunt minimale si respectarea lor nu asigura prin ea insasi un avantaj concurential. Nerespectarea lor, insa, poate constitui un imens handicap in calea competivitatii.

Criteriile pentru obtinerea premiilor de calitate importante – Deming, Malcolm Baldrige, Fundatia Europeana pentru Managementul Calitate – constituie “provocarea” actuala la care se supun firmele serioase.

Cerintele ISO 9000 privind sistemele de calitate:

 

*STAS ISO 8402: 1991

-Calitate. Vocabular

 

*STAS ISO 9000: 1991

-Standarde pentru conducerea si asigurarea calitatii. Ghid pentru selectie si utilizare.

 

*STAS ISO 9001: 1991

-Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in proiectare/dezvoltare, productie, montaj si service (controlul proiectarii, servicii dupa vanzare);

*STAS ISO 9002: 1991

-Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in productie si montaj.(Calitatea in marketing; aprovizionare; productie; masuri corective; audituri interne)

 

 

*STAS ISO 9003: 1991

-Sistemele calitatii. Model pentru asigurarea calitatii in inspectia si in incercarea finala (Raspunderea conducerii; Sistemul de calitate; Identificare produse si trasabilitate; Control situatie verificari; Verificare produse; Control produse neconforme; Manipulare, depozitare, ambalare livrare; Control produse  neconforme; Manipulare, depozitare, ambalare livrare; Control documente; Inregistrari privind calitatea; Personal (instruire); Utilizare metode statistice).

 

*STAS ISO 9004: 1991

-Conducerea calitatii si elemente ale sistemului calitatii- Ghid (Securitatea privind produsul si raspunderea juridica pentru produs; Aspecte economice- consideratii asupra costurilor legate de calitate).

Cerinta esentiala pentru a fi admis pe piata CEE, pe pietele bogate, nu este certificatul de conformitate cu o lista de cerinte (ISO 9000 de exemplu), ci renumele de buna calitate a produsului, de seriozitatea producatorului.

A nu avea sistem calitate conform ISO 9000 echivaleaza cu a nu exista; a avea sistem calitate ISO 9000 nu inseamna nimic, este implicat, de la sine inteles.

Succesul pe piata presupune introducerea unor abordari noi, cum ar fi Managementul Calitatii Totale (TQM) care se refera la imbunatatirea continua a calitatii.

 

           4.2.2.Informatii privind calitatea si circulatia

                                       informatiilor

 

Nevoia de informatii precise, obiective:

-este generata de nevoia de decizii eficiente si de lipsa fricii de ce informatiile ar putea scoate la iveala;

-genereaza nevoia de instrumente informational-manageriale, intre care se afla si sistemul calitate.

Cine nu vrea sa se stie cum lucreaza si cine nu vrea sa se stie ca “lucrurile merg bine” nu evidentiaza, nu inregistreaza si nu da publicitatii oficial informatii si date obiective, adica respinge ideea unui sistem calitate; isi bazeaza deciziile pe fler, date subiective si pareri, iar comunicarea pe zvonuri si “telefonul fara fir”.

Prin asigurare, calitatea intra in zona informationala si preia din concepte, principiile  si mijoacele specifice abordarii energiei :campul informational, energia informationala, sinergia, entropia, etc. .

Obiectivul principal pentru asigurarea calitatii este prevenirea neconformitatilor, iar prevenirea se bazeaza pe informatii in timp util si chiar real.

Sistemul calitate este un sistem informational – informativ – informatic de care nu se poate lipsi organizatia care intra in mileniul III. Administrarea informatiilor este astazi principala sursa de avantaj concurential.

 

           

            Datele care urmeaza a se prelucra (intrarile) sunt interne si externe. Iesirile trebuie sa fie concise, relevante si complete, sa se bucure de acuratete si actualitate.

 

4.3.Perfectionare sistemului informational al calitatii

 

4.3.1.Cerinte ale perfectionarii sistemului informational

 

In fuctionarea oricarui sistem (subsistem) informational se manifesta inca unele deficiente majore cum ar fi: distorsiunea, filtrajul, redundanta, supraincarcarea canalelor informationale.

Distorsiunea consta in modificarea partiala, intamplatoare a continutului unei informatii pe parcursul culegerii si transmiterii de la emitator la receptor.

Filtrajul consta in modificarea intentionata a continutului unei informatii prin interventia unor persoane interesate ca beneficiarul sa primeasca un mesaj schimbat.

Redundanta este reprezentata, pe de–o parte, de existenta unui numar mare de informatii decat sunt strict necesare pentru realizarea unui anumit scop si pe de alta parte, de inregistrarea si prelucrarea repetata a unor informatii.

Supraincarcarea canalelor de comunicatie este acea situatie in care volumul informatiilor vehiculate pe anumite circuite depaseste capacitatea de transmitere informationala a acestora.

Functionarea partiala, incompleta a sistemului informatic perturba functionarea normala a sistemului informational.

Acestea trebuie proiectate astfel incat sa poata fi exploatate modular, respectandu-se totodata cu strictete ordinea procedurilor impusa de “limitele” tehnice ale sistemelor de calcul.

Elaborarea unor situatii informationale voluminoase este o alta deficienta a sistemelor informatice.

Se impune necesitatea actualizarii la perioadele prestabilite a “bazelor de date”, acest fapt reflectandu-se din plin in actualitatea si realitatea informatiilor emise de sistemul informational.

 

4.3.2.Directii importante de perfectionare

 

Cele mai semnificative tendinte in concepera si functionarea sistemelor informationale moderne pot fi grupate astfel:

-raspandirea larga a informaticii distribuite (sisteme descentralizate de prelucrare a datelor) de tip timesharing ce permite accesul simultan al mai multor utilizatori la calculator;

-proliferarea microelectronicii care marcheaza profund activitatile de executie si conducere;

-adoptarea de catre producatorii de tehnica de calcul automatizata si utilizatori a unor standarde unice pentru a asigura compatibilitatea componentelor unei retele de calculatoare, terminale si sisteme de programe;

-amplificarea considerabila a rolului software comparativ cu hardware;

-folosirea mai multor unitati centrale per sistem de calcul (amplificarea vitezei de calcul, inalt nivel de fiabilitate);

-apelarea la “calculatorul  bazei de date”

-extinderea organizarii de “banci de date” care asigura accesul rapid la informatii si rezolvarea unor probleme complexe;

-amplificarea constanta a organizarii de banci de programe;

-trecerea la exploatarea in direct a echipamentelor de calcul de catre nespecialisti;

-acordarea unui accent crescand formarii si dezvoltarii culturii informatice a personalului.

 

4.4.Bazele organizarii si functionarii sistemului informational al calitatii

 

Indeplinirea cerintelor clientilor si satisfacerea acestora in mod constant necesita implementarea unui sistem informational in domeniul calitatii, eficace si eficient. Cu ajutorul computerului, datele statistice privind calitatea se pot colectiona, inregistra si analiza automat, economisind timp si efort uman care se poate utiliza mai profitabil.

Computerul furnizeaza calcule complexe in timp util si este capabil sa proceseze Banci de Date voluminoase.

Exista pachete software disponibile pentru o varietate foarte mare de aplicatii care pot fi relativ utilizate in sistemul informational al calitatii. Pachetul de programe consta din module care prelucreaza informatii cu privire la procese de la receptia materialelor si componentelor pana la livrarea produsului final.

La culegerea software trebuie avute in vedere urmatoarele cerinte:

a.caracterul preventiv al managementului calitatii totale pentru imbunatatirea calitatii si reducerea costurilor de realizare a acesteia;

b.accesul direct la informatii privind capabilitatea proceselor desfasurate, identificarea problemelor, planificarea eliminarii cauzelor perturbatoare si implementarea actiunilor corective (controlul produsului preferabil cu ilustrare grafica).

Un sistem informational eficace si eficient in domeniul calitatii este prezentat mai jos:

 

             In ceea ce priveste Banca de date:

a.structura acesteia trebuie sa fie clara pentru utilizatorul final;

b.sistemul trebuie sa fie capabil sa inmagazineze date in mod simultan pe banda magnetica (discheta);

c.securitatea si integritatea bancii de date trebuie sa fie asigurata, inclusiv refacerea acesteia in caz de alterare sau corupere;

Asigurarea calitatii asistata de computer (CAQ) permite:

a.construirea bibliotecii cu date caracteristice si de referinta

b.construirea bibliotecii cu instructiuni de calcul

c.construirea bibliotecii cu criterii de evaluare (acceptare, respingere);

d.stabilirea marimii esantionului supus inspectiei calitative si a intervalelor dintre prelevari;

e.stabilirea limitelor de interventie in functie de rezultatele analizei procesului;

f.interfata on-line pentru proiectarea asistata de calculator (CAD);

 

Evaluarea furnizorilor permite ierarhizarea acestora in functie de raspunsurile obtinute la intrebarile:

a.cine si ce a livrat, in ce cantitati si la ce termene;

b.caracteristicile calitative incluse in comenzi si deciziile adoptate in urma receptiei calitative (acceptare, respingere);

c.stocurile.

Gestiunea matrologica pe computer permite cunoasterea promta a situatiei mijloacelor de masurare si etaloanelor, termenele fixate pentru verificari, rezultatele acestora, tabelarea valorilor masurate, solicitarile pentru verificari.

Cu ajutorul computerului se rezolva Calculele de evaluare a fiabilitatii, mentenantei si disponibilitatii produselor realizate atat prin metoda verosimilitatii maxime de estimare a parametrilor precum si prin alte metode specifice esantioanelor cu volum redus.

Bancile de Date privind calitatea pot fi integrate in retele de computere de tip CIM (Computer aided Management).

Sistemul informational CAQ este “ceva” viu, nu birocratic; pentru a fi viabil el necesita implicarea fiecarui salariat din societate.

 

4.5.Subsisteme in domeniul calitatii si controlului de calitate

 

Subsistemul pentru conducerea si asigurarea calitatii se realizeaza prin articularea activitatilor si subactivitatilor orientate spre problemele calitatii din toate functiuniile de structura ale societatii, rol precumpanitor avand functiunea de cercetare-dezvoltare, cea de productie si cea de personal.

 

Structural, acest sistem cuprinde:

-substructura de conducere (functionala);

-substructura de executie

-substructura controlului de conformitate

 

Substructura de conducere realizeaza activitatile pentru indeplinirea sarcinilor privind:

a.planificarea calitatii

b.pregatirea tehnica

c.realizarea calitatii

d.controlul calitatii

 

Substructura de executie realizeaza restul sarcinilor privind realizarea calitatii.

 

Substructura controlului de conformitate realizeaza restul sarcinilor privind controlul calitatii.

 

Componentele substructurii controlului de conformitate sunt: punctele de control; metoda de control; forta de munca; dotarea tehnica; materii prime si materiale de control; informatiile, suporturile (documentele) si traseele informationale.

O optimizare a substructurii controlului de calitate se poate realiza prin aplicarea unor reguli de amplasare a punctelor de control, de alegere a metodelor, a tehnicii de control.

Astfel, punctele de control se vor amplasa de regula: inaintea operatiilor care maresc mult valoarea de intrebuintare a semifabricatului; inaintea operatiunilor in care costul remedierii ar fi mai mare decat costul controlului; in fluxul operatiunilor care se gasesc pe drumul critic daca penalizarile si celelalte efecte negative ale nerespectarii termenelor intrec cheltuielile de control; pentru materii prime cu ciclu lung de aprovizionare; la produse finite; dupa operatiile realizate pe masini cu uzura marita sau precizie scazuta; atunci cand este expres cerut de beneficiar in anumite faze de fabricatie.